Random

Am fost ieri la Târgul de produse tradiționale “Patrimoniu alimentar” (detalii aici) care s-a ținut la USAMV. A fost a doua ediție, am găsit chestii faine și ciudate (în care m-am înfipt, evident). Am venit acasă cu fois gras, jambon, salam de rață, salam de căprioară și salam de măgar (pe astea le-am luat de la un francez, care a fost și anul trecut, face multe chestii faine, o să scriu separat despre el), am găsit la un om bun de pe lângă Sighișoara de la care am luat brânză de capră cu chimen și brânză de capră la burduf (avea omul și alte minunății, gen brânză de capră cu busuioc și ardei, o minune). De la un măcelar aprig, nu știu de pe unde era, am venit cu niște cârnați de oaie, cu niște pastramă de berbecuț și cu brânză în coajă de brad. Apoi, chiar la plecare, am găsit niște oameni faini din Brad, de unde am luat o mână bună de virșli (cârnați geniali, din carne de capră). Ce mi-a mai plăcut la Târg a fost standul USAMV, cu niște afumături bestiale și cu bere neagră Student, făcută de studenți. Păcat că n-au voie să vândă.

În principiu, Târgul ăsta e o minunăție de eveniment, păcat că e făcut într-un spațiu în care oamenii se înghesuie tare. A, să nu uit – pe o parte din producătorii de minuni culinare care au fost zilele astea la USAMV o să-i puteți găsi la Expo Transilvania, în jur de 29 octombrie, când e ceva târg de profil.

În altă ordine de idei, am terminat de citit Indicii anatomice, cartea Oanei. Concluzii simple: în primul rând, cartea e bestială. Mi-a trezit nostalgia cărților polițiste din liceu, scrise de Theodor Constantin. În al doilea rând, are de toate: crime, intrigi, suspecți, o Crina exact așa cum mi-o imaginez, ambițioasă, harnică și isteață, capabilă să urmărească un subiect până în pânzele albe și un personaj principal, Lala, de care m-am îndrăgostit după primele 20-30 de pagini. Pe scurt, dacă n-ați citit cartea, faceți cumva s-o citiți. Dacă vă place genul, n-are cum să nu vă placă acest volum. Dacă nu vă place genul, poate c-o să înceapă să vă placă după ce citiți Indiciile.

Am fost să văd, la Festivalul de Comedie, Fuera de Carte, despre care am scris aici. O comedie simpatică, cu un bucătar gay, la câteva faze am râs cu lacrimi. Abia aștept să văd Mrs. Radcliffe Revolution și 12 in a box.

Righto, off to work now.

Cu silă, despre noi

Mi-e silă de românu’ șmecher. Care la el la serviciu are impresia că poate face mânării liniștit, pentru că-i mai deștept decât toți șefii lui. Când e prins, n-are pic de rușine – are atitudinea superioară a omului convins că i se cuvine totul, ba chiar mai mult. E dat afară și peste tot zice că ăia care l-au dat afară sunt niște jigodii proaste. Și c-o să le pară rău. Prietene, ești un hoț prins, nu un șmecher. Ești o vită încălțată, care are impresia că dacă are ciubote e mult peste celelalte vite din jurul lui.

Mi-e silă de omul autosuficient. E cel mai bun în ceea ce face, niciodată nu greșește, n-are nevoie să învețe nimic nou, nu e nimeni mai bun ca el. Sigur, nu evoluează – dar asta din cauză că n-are pile, nu pentru că-i mediocru. Prietene, ești un nimic. Ai un pospai de cunoștințe și un orizont îngust, de aia crezi că ești bun. Nu ești.

Mi-e silă de omul care n-are curajul asumării. N-are curaj să ia o decizie, ca să nu existe situații în care să fie tras la răspundere. N-are curaj să recunoască vreodată că a greșit ceva, va susține până în pânzele albe că e vina altcuiva sau, în cel mai rău caz, că e vina contextului. Când apare un conflict între doi oameni mai puternici ca tine, ții cu amândoi, că nu se știe ce oferă viitorul. Prietene, ești un laș care n-are coloană vertebrală. N-o să scapi la nesfârșit, nu mereu o să fie cineva care să ia decizii în locul tău, nu mereu scuzele tale penibile or să fie acceptate.

Mi-e silă de cei care nu-și văd lungul nasului. Tu ești un jurnalist ratat, nu știi unde se pun diacriticele, dar ne-arunci cu tupeu că Woodward și Bernstein erau niște luzări. Tu te bucuri de-o șpagă de 50 de lei și de-o masă moca, dar vii și ne ții lecții de morală și de integritate. Tu n-ai reușit în viața ta să produci 1.000 de euro, da’ vii și ne spui că Èširiac și Patriciu sunt niște cretini, că nu așa se face, știi tu mai bine.

Mi-e silă de deținătorii adevărurilor absolute. Dacă eu spun că Gigel e cel mai bun, așa e. Dacă nu ești de-acord, ori ești prost, ori ești plătit de moguli, ori ești comunist/securist/pesedist. Este imposibil să greșesc sau tu să fii mai bine informat, eu sunt Superman, eu știu!

Mi-e silă de oamenii care nu știu să spună mulțumesc.

Mi-e silă de oamenii care nu apreciează valorile, fie ele pozitive sau negative.

Mi-e silă de oamenii blocați în principii create de ei. Oameni care au impresia că ești defect doar pentru că nu te încadrezi în principiile lor rigide. Oameni care te desconsideră doar pentru că ai o viziune mult mai largă decât limitele restrânse ale orizontului lor.

Mi-e silă de hateri. Oamenii care n-au o viață a lor își macină energiile cu o ură complexă pentru oricine are ce n-au ei. Oameni care intră pe bloguri și înjură în stânga și în dreapta, apoi, dacă le tai comentariile, fac scandal că ei au dreptul la liberă exprimare. Și la liberă înjurătură.

Mi-e silă de oamenii care sunt convinși că au ceva de spus și încearcă musai s-o spună. La tv, în ziare, pe bloguri în special – plin de oameni convinși că ceea ce spun ei e e plin de înțelepciune și lumea ar trebui să cadă la picioarele lor și să le soarbă cuvintele.

Mi-e silă de jigodii. Oameni pentru care faci atât bine cât poți face, după care ți-o trag sistematic, pentru că pur și simplu așa au ei chef și pentru că știu că pot. Apoi te tratează de parcă tu i-ai călcat în picioare, nu invers. Și merg înainte cu convingerea că așa trebuia făcut.

Mi-e silă de oamenii care nu spun în față ce au de spus. Nu mai vorbesc cu tine. ok, dar de ce ? așa, știi tu. nu, mă, nu știu, că n-am de unde să știu cum te-a lovit pe tine paranoia. Spune-mi, dacă ai ceva de spus. Nu te uita urât ca și cum ar trebui să mă prind, că nu ești buricu’ universului meu.

Mi-e silă de femeile proaste. Femei care apreciează oamenii din jur, capacitatea lor intelectuală și profesională după hainele cu care sunt îmbrăcați și după marca ceasului de la mână. N-au nimic în cap, în afară de branduri de țoale, mașini și bijuterii. Dar îi judecă pe toți ceilalți în funcție de asta.

Mi-e silă de oamenii care nu dau doi bani pe cei din jur. E democrație, e libertate, e dreptul meu să ascult manele la 12 noaptea și să sune în tot blocul. E dreptul meu.

Mi-e silă de prefăcuți. Oameni care îți râd în față și încearcă să ți se bage pe sub piele pentru că le e teamă de tine, apoi te sapă cât pot de tare, că poate dispari și scapă de teamă.

Mi-e silă de nulitățile care populează show-urile tv, pentru că încep să-mi dea senzația că ăla e nivelul nostru. Și știu că nu e.

Mi-e silă de politicienii acestei țări, care nici măcar nu se ma feresc și nu se mai chinuie să-și ascundă mizeriile, acum le fac pe față. Mi-e silă de noi, care stăm și înghițim ca proștii toate mizeriile pe care le fac politicienii ăștia.

Mi-e silă de mine, care la 31 de ani am atâta silă de tot și de toate și n-am făcut nimic cu adevărat important în viața asta. Când o să mor, pe crucea mea o să scrie “Aici zace Andrei. N-a făcut nimic notabil, da’ măcar era simpatic”.

O melodie de seară

nu, n-o să-mi fac un obicei din a posta chestii de pe youtube/trilulillu.

Dar azi sunt un pic deprimat. Nu contează de ce, o să-mi treacă. Vă dau o melodie. S-o ascultați până la capăt. E frumoasă, n-are cum să nu vă placă

QUEEN – YOU TAKE MY BREATH AWAY

Niscaiva noutăți

1. Între 10 și 18 octombrie are la loc la Cluj Festivalul Internațional “Comedy Cluj”. Festival de film de comedie, după cum bine îi spune și numele, de altfel. Eu voi fi (adică sunt deja) bloggerul oficial al Festivalului. Asta înseamnă că avem aici un blog pe care eu voi presta aproape zilnic informații despre ce se va întâmpla la Festival, despre ce filme vor fi, despre cum mai merge cu organizarea și altele. În plus, o să vă cer des părerea, sfatul și/sau ajutorul, așa că vă rog să vă abonați INSTANT la rss. 🙂

Avem și un cont de twitter, aici.

2. De luni fac parte din echipa care pune la cale un proiect grandios (vedeți ce frumos am exprimat faptul că am un nou job ?). Nu că v-ar interesa asta musai foarte tare, dar ca idee, în timpul zilei n-o să prea fiu prezent pe net, n-o să vă mai încânt cu update-urile mele simpatice pe twitter și n-o să mai avem excelentele și profundele discuții pe messenger cu care v-ați obișnuit. Sigur, facem să fie bine, da’ e bine să am o scuză 🙂

Un post cu lichide

Zicea cândva o reclamă că suntem 70% apă. Mulți dintre noi au ales să schimbe apa cu altceva. Bere, vin, whiskey*, fresh de portocale, cafea și altele.

Între lichidele pe care le băgăm în noi zilnic, unele se detașează clar în topul preferințelor. După o analiză matură, serioasă, produndă și obiectivă, am făcut topul lichidelor mele preferate.

1. uleiul de măsline extravirgin. E lichidul perfect, din punctul meu de vedere. Îl consum zilnic, în cele mai ciudate moduri posibile. N-are colesterol (are, da’ de ăla bun, cum ar zice Adi). În plus, în Muntenegru am învățat că e perfect pentru stat la soare/bronzat (te faci negru-negru, fără să te arzi, în foarte scurt timp). Și e singurul tratament pentru rănile făcute de aricii de mare.

2. vinul sec. că-i roșu (am îmbătrânit, nu prea mai pot bea roșu), că-i alb, important e să fie un vin de calitate. practic, sunt foarte puține mâncăruri după care să meargă altceva mai bine decât vinul, dacă-i bine ales. Nu-l consum zilnic, deși cică e sănătos să bei în fiecare zi un pahar de vin roșu.

3. Lagavulin. E un whisky* scoțian greu, afumat, bine echilibrat și catifelat. E maturat în butoaie de stejar care sunt ținute în mare, pentru cel puțin 12 ani. Varianta cea mai populară are 16 ani, dar există și variante de 30 de ani. Multă lume nu-l place, mie mi se pare whisky-ul perfect. E de băut rar și în cantități mici 🙂

Știu că pare surprinzător că în lista mea, băutor de talie mondială, nu apare berea. Dar v-am zis, am făcut o analiză profundă. Și mi-am dat seama că berea e ok, îmi place, merge foarte bine, a devenit un fel de obișnuință (devenise, că nu mai beau de-o vreme deloc, din motive de gabarit depășit rău de tot), dar nu îmi provoacă bucuria și excitarea psihică pe care mi le provoacă cele de mai sus.

Ia să vedem, care-s lichidele voastre preferate ?

____________________________________

*) Whisky sau whiskey ? Ambele variante sunt corecte, în funcție de originea băuturii. În general (sunt și niște excepții) se cheama whisky cele scoțiene și canadiene și whiskey cele irlandeze și americane.

Despre discursuri

Sunt un pasionat de discursuri. În mintea mea puțină, un discurs perfect este calea spre victorie pentru orice politician. Am avut ocazia să scriu mici discursuri, nimic de amploare, dar visul meu (unul dintre ele) e să scriu un discurs care să câștige alegerile. Poate c-am să am ocazia.

Pasionat fiind, m-am gândit să vă arăt și vouă discursurile mele preferate. Nu e vorba doar de cuvintele excelent alese, ci și de tonul speakerului, mimică, gesticulație, toate detaliile care fac ca discursul să fie perfect. E vorba de munca unor echipe întregi, dar rezultatele au fost senzaționale. Uitati-va, în toate 3 cazurile, la reacțiile maselor imense de oameni care asistă.

Locul 3 – JFK – Ich bin Ein Berliner

Locul 2 – Barack Obama – Yes we can

Locul 1 – Martin Luther King – I have a dream

Pozdrav iz Crne Gore

NOTA – nemojte koristiti Google Translate za prevod. Izacice jedno veliko sranje koje ja nisam pisao.

Stigli smo dobro ovde u Budvi. Dosao sam sa Rubenom i sastali smo Mileta i Ramonu. Sve je ok. Put je bio veoma tezak ali je vredeo svaki minut zbog prelepih pogleda.

Naravno prvu stvar u kojoi sam ovde uzivao bila je domaca kuhinja: pljeskavica, cevapi, gambori, lignje, musule…pravo je ovo mesto za svakog velikog gurmana.

Sad smo na terasi i pijemo neka hladna jutarnja piva a zatim idemo na plazu. Danas uzivamo a od sutra pocinjemo raditi
snimamo seriju za ebucataria.ro

Ostavljam vas sad dragi moji – a evo i slika. Citamo se uskoro. 🙂

2